pH-ul solului arată cât de acid sau de bazic este pământul, pe o scară de la 0 la 14: sub 7 este acid, 7 este neutru, peste 7 este bazic. Majoritatea legumelor și a pomilor fructiferi se simt bine între 6 și 7, adică ușor acid până la neutru. Când valoarea iese din acest interval, plantele nu mai pot prelua o parte din elementele nutritive, chiar dacă acestea se află în sol.
De aceea, înainte să cumperi îngrășăminte, merită să afli ce pH are terenul tău. Fără această informație, poți cheltui bani pe fertilizare care nu are niciun efect, pentru că rădăcinile nu pot absorbi hrana într-un sol prea acid sau prea alcalin.
De ce contează pH-ul pentru plante?
Fiecare element nutritiv are un interval de pH în care este disponibil. Fosforul, de exemplu, se leagă de fier și aluminiu în soluri acide și de calciu în soluri alcaline, iar plantele rămân cu simptome de lipsă chiar dacă solul conține fosfor. Fierul și manganul devin greu accesibile într-un sol alcalin, iar frunzele tinere se îngălbenesc între nervuri, fenomen numit cloroză.
În solul foarte acid, apar probleme de alt tip: aluminiul și manganul se dizolvă în exces și devin toxice pentru rădăcini, iar viața microbiană se reduce. Se observă adesea mușchi și măcriș în gazon, plante cu creștere pipernicită și cultura de varză afectată de hernie, boală care se dezvoltă mai ușor în sol acid.
Cum măsori pH-ul solului acasă?
Ai trei variante, de la cea mai simplă la cea mai exactă:
- Teste cu benzi sau soluții colorate din magazinele pentru grădinari. Sunt ieftine, dau o valoare orientativă și se citesc după culoare.
- pH-metru digital cu sondă, util dacă verifici mai multe zone. Se calibrează periodic cu soluții standard, altfel valorile derapează.
- Analiza de laborator, făcută de un oficiu de studii pedologice sau de un laborator agricol. Este cea mai fiabilă și arată, pe lângă pH, conținutul de humus, fosfor și potasiu.
Pentru orice metodă, recoltează probe din mai multe puncte ale terenului, de la 10-20 de centimetri adâncime, amestecă-le și măsoară amestecul. O singură probă dintr-un colț nu spune nimic despre întreaga parcelă. Cum citești rezultatele de laborator și de ce aceeași doză de îngrășământ nu merge peste tot este explicat în articolul despre ce spune solul înainte de fertilizare.
Ce pH preferă principalele culturi?
| Cultura | pH recomandat |
|---|---|
| Roșii, ardei, castraveți | 6,0-6,8 |
| Cartofi | 5,5-6,5 |
| Varză, conopidă | 6,5-7,2 |
| Morcov, ceapă | 6,0-7,0 |
| Măr, păr, prun | 6,0-7,0 |
| Afin, azalee, rododendron | 4,5-5,5 |
Valorile sunt orientative și variază după soi, dar arată de ce afinul moare într-un sol de grădină obișnuit, în timp ce varza rămâne bolnavă într-un pământ foarte acid.
Cum ridici pH-ul unui sol prea acid?
Cea mai folosită metodă este calcarea, adică adăugarea de calcar măcinat (carbonat de calciu) sau de dolomit, care aduce și magneziu. Doza depinde de pH-ul de pornire, de textura solului și de materialul folosit: solurile argiloase cer mai mult material decât cele nisipoase pentru aceeași schimbare. Se împrăștie uniform toamna sau la începutul primăverii și se încorporează în primii 10-15 centimetri.
Calcarul acționează lent, în luni, nu în zile. Nu îl amesteca în același timp cu gunoiul proaspăt sau cu îngrășăminte pe bază de amoniu, pentru că se pierde azot sub formă de gaz. Păstrează un interval de câteva săptămâni între ele. Cenușa de lemn poate ajuta, însă în cantități mici și doar dacă lemnul n-a fost vopsit sau tratat.
Cum cobori pH-ul unui sol prea bazic?
Aici lucrurile sunt mai greu de controlat, mai ales pe soluri calcaroase, care tamponează puternic. Se pot folosi sulf elementar, turbă acidă, compost din frunze de foioase sau scoarță de pin, dar schimbarea durează și trebuie repetată. Pentru plante care cer pH foarte scăzut, cum e afinul, mai simplu este să le crești în pământ preparat special, în straturi înălțate sau în containere mari.
În toate cazurile, măsoară din nou după 3-6 luni, înainte de a repeta tratamentul. Corectarea exagerată dintr-o singură mișcare produce dezechilibre noi.
Cât de des trebuie să măsori?
Dacă nu schimbi nimic în sol, o măsurătoare la doi-trei ani este suficientă, pentru că pH-ul se mișcă lent. După o calcare sau după folosirea repetată a îngrășămintelor acidifiante, repetă proba la șase luni.
Cum recunoști pe teren un pH nepotrivit?
Plantele spontane sunt indicatori buni. Măcrișul mărunt, coada-calului, mușchiul și feriga apar des pe soluri acide, în timp ce lucerna, cicoarea și susaiul cresc bine pe cele neutre sau ușor alcaline. Frunzele îngălbenite între nervuri la pomi sau la zmeur sugerează lipsa fierului din cauza pH-ului prea mare. Aceste semne nu înlocuiesc măsurătoarea, dar îți spun unde să iei probe mai atent și ce parcele merită verificate primele.
Ce rol are materia organică?
Compostul și gunoiul de grajd bine fermentat tamponează pH-ul: solurile bogate în humus se schimbă mai greu, deci rămân mai stabile. De aceea, adăugarea anuală de materie organică ajută chiar și când nu corectezi nimic. Vezi și greșelile frecvente la fertilizarea naturală, ca să nu strici echilibrul pe care îl construiești.