Compostul acasă se obține amestecând resturi vegetale bogate în azot, precum cojile de legume sau iarba proaspătă, cu materiale uscate bogate în carbon, precum frunzele, paiele și cartonul. Grămada se ține ușor umedă și se aerează din când în când. După șase luni până la un an, rezultatul este un pământ închis la culoare, cu miros de pădure, bun pentru orice strat de legume.
Nu ai nevoie de nimic scump. Un colț de grădină de un metru pe un metru, câteva scânduri sau un țarc din plasă și un furcoi sunt suficiente. Partea importantă este proporția dintre ingrediente, iar despre ea vorbim mai jos.
De ce merită să faci compost în gospodărie
Un compost bun face trei lucruri deodată. Hrănește încet plantele, fiindcă eliberează nutrienți pe măsură ce se descompune. Îmbunătățește structura solului, adică îl face mai aerat în pământurile grele, argiloase, și mai capabil să rețină apa în cele nisipoase. Și hrănește viața din sol: bacterii, ciuperci microscopice, râme. Despre cât de mult contează această viață din sol vorbește și articolul despre îmbunătățirea solului fără îngrășăminte chimice.
Mai există un câștig discret: reduci volumul gunoiului menajer. O familie de patru persoane aruncă, în mod obișnuit, un sac întreg de resturi vegetale pe săptămână, iar aproape tot ce intră în el poate ajunge în grămada de compost.
Ce pui în grămadă și ce rămâne pe dinafară
Regula de bază este simplă: tot ce a crescut din pământ se poate composta, cu excepția câtorva lucruri. Mai jos ai o listă practică, împărțită după rolul fiecărui material.
| Material | Rol | Observație |
|---|---|---|
| Coji de legume și fructe | Verde (azot) | Taie-le mărunt ca să se descompună repede |
| Iarbă tăiată | Verde (azot) | Pune-o în strat subțire, altfel se încleiește și se închide |
| Zaț de cafea, pliculețe de ceai | Verde (azot) | Cantități mici, amestecate cu material uscat |
| Frunze uscate | Brun (carbon) | Se descompun lent, dar țin grămada aerată |
| Paie, fân vechi, rumeguș de lemn netratat | Brun (carbon) | Rumegușul se pune în strat foarte subțire |
| Carton simplu, hârtie neimprimată lucios | Brun (carbon) | Rupt în fâșii și umezit |
Rămân pe dinafară carnea, oasele, grăsimile și produsele lactate, pentru că atrag șobolani și produc mirosuri urâte. La fel excrementele de câine și de pisică, plantele bolnave și buruienile cu semințe coapte, care pot supraviețui și răsări apoi în grădină. Lemnul tratat sau vopsit nu are ce căuta acolo. Cenușa de lemn se poate folosi doar într-un strat foarte subțire, o dată la câteva straturi.
Cum construiești grămada pas cu pas?
Ordinea în care așezi materialele contează mai mult decât mărimea compostierei. Procedează astfel:
- Alege un loc pe pământ gol, în semiumbră, ferit de vânt. Contactul direct cu solul lasă râmele și microorganismele să intre în grămadă.
- Așază la bază un strat de crengi mărunte sau tulpini groase, de 10–15 cm. Ele lasă aerul să circule pe dedesubt.
- Alternează straturi de material uscat și de material proaspăt, cam de 10–15 cm fiecare. Ca proporție, ține minte formula „două-trei părți de maro la o parte de verde”, măsurate ca volum.
- Umezește fiecare strat până când materialul pare un burete bine stors: dacă strângi o mână de compost, nu curge apă, dar rămâne rece și umed pe palmă.
- Acoperă grămada cu o prelată, cu carton sau cu paie, ca să nu se spele de ploi și să nu se usuce de soare.
- La fiecare trei-patru săptămâni, răstoarnă grămada cu furcoiul, mutând ce era la margine spre mijloc.
Răsturnarea este pasul pe care îl sar cei mai mulți. Fără ea, în centru se formează zone fără aer, iar procesul se oprește sau se transformă într-o putrezire cu miros greu.
Cum știi dacă grămada merge bine?
Grămada îți spune singură ce nu e în regulă, dacă știi să o asculți. Iată semnalele frecvente:
- Miros înțepător de amoniac: prea mult material verde. Adaugă frunze uscate, paie sau carton rupt și amestecă.
- Miros acru, de putrezit: prea multă umezeală și prea puțin aer. Răstoarnă grămada și amestec-o cu material uscat.
- Nu se încălzește și nu se întâmplă nimic: e prea uscată sau prea mică. Stropește-o și adaugă resturi proaspete.
- Muște mici de oțet: resturile de fructe sunt la suprafață. Acoper-le cu un strat de frunze sau de pământ.
O grămadă de cel puțin un metru cub, ținută în echilibru, se încălzește în interior spre 55–65 °C în primele săptămâni. Temperatura aceasta ucide o parte dintre semințele de buruieni și dintre agenții de boală. Într-o grămadă mică sau rece procesul merge, dar mai lent și fără această igienizare, deci fii mai atent la ce introduci.
Cum recunoști un compost copt și cum îl folosești?
Compostul copt este brun-închis, mărunt, afânat și miroase a pământ de pădure. Nu mai recunoști resturile din care a pornit, cu excepția câtorva bucăți de crenguțe sau de coji de ouă, pe care le poți scoate prin tamisare și le poți arunca înapoi în grămada nouă.
Se folosește în câteva feluri. Primăvara sau toamna, împrăștii un strat de 2–3 cm pe straturile de legume și îl încorporezi superficial. Pentru răsaduri și ghivece, amesteci cam o treime compost cu două treimi pământ obișnuit sau nisip. Nu pune compost proaspăt lângă sămânța abia semănată sau lângă rădăcinile tinere, pentru că poate arde plantele sensibile. Dacă ai dubii, compostul proaspăt se lasă la maturat încă o lună, în grămada a doua.
Compostul nu înlocuiește orice îngrășământ. Dacă vrei să știi ce lipsește concret solului tău, merită să citești și materialul despre echilibrul nutritiv al solului. Iar ca să nu repeți greșelile clasice, uită-te și peste greșelile frecvente la fertilizarea naturală.
Întrebări frecvente
Cât durează până se face compostul?
Între trei și douăsprezece luni, în funcție de mărimea grămezii, de cât de mărunte sunt resturile și de cât de des o răstorni. Resturile tocate și grămada aerată se coc cel mai repede.
Poate fi compostat și în apartament?
Da, cu un recipient închis și cu un amestec fermentat din tărâțe, sau cu o ladă cu râme. Pentru volume mari de grădină, însă, e nevoie de o grămadă în aer liber.
Atrage compostul șoareci și șobolani?
Numai dacă pui în el resturi de carne, grăsimi sau mâncare gătită. Cu resturi vegetale, acoperite cu un strat uscat, riscul este foarte mic. O plasă metalică fină pe fundul compostierei oprește rozătoarele.
