Compostul de casă se obține prin descompunerea controlată a resturilor vegetale într-un morman umed și aerat, în care microorganismele transformă materialul brut în humus închis la culoare, cu miros de pădure după ploaie. Procesul durează între patru și douăsprezece luni, în funcție de ce pui în morman și de cât de des îl răsucești.
Un morman condus corect nu miroase urât, nu atrage șobolani și nu se face o grămadă lipicioasă. Totul ține de câteva reguli simple, pe care le înțelegi o singură dată și le aplici apoi aproape din reflex.
Ce pui în compost și ce lași pe dinafară
Materialele se împart în două familii. Cele verzi sunt bogate în azot: resturi de legume și fructe, iarbă proaspăt cosită, zaț de cafea, buruieni fără semințe, bălegar de la animale erbivore. Cele brune sunt bogate în carbon: frunze uscate, paie, rumeguș din lemn netratat, carton simplu, crenguțe mărunțite, coji de nucă sparte.
- Merg în compost: coji de legume, resturi de salată, plicuri de ceai fără plastic, coji de ou strivite, frunze, paie, iarbă uscată.
- Merg cu moderație: iarba proaspătă în straturi subțiri, coji de citrice, cenușă de lemn în cantități mici.
- Nu merg: carne, oase, lactate și grăsimi (atrag rozătoare), excremente de câine sau pisică, plante bolnave de mană sau făinare, buruieni cu semințe coapte, lemn tratat sau vopsit.
Raportul care funcționează bine în practică este de aproximativ o parte de material verde la două părți de material brun, măsurate în volum. Dacă pui doar resturi din bucătărie, mormanul devine umed și urât mirositor, pentru că îi lipsește carbonul. Dacă pui doar frunze uscate, aproape că nu se întâmplă nimic, pentru că microbilor le lipsește azotul.
Cum alegi locul și mărimea mormanului?
Alege un colț cu umbră parțială, pe sol direct, nu pe beton, ca viermii și organismele din pământ să urce singure în morman. Un loc adăpostit de vânt reduce uscarea, iar apropierea de grădină te scutește de drumuri lungi cu roaba.
Pentru ca procesul să încălzească mormanul, ai nevoie de un volum minim de aproximativ un metru cub, adică un cub cu latura de un metru. Un morman mai mic se răcește repede și se descompune încet, unul mai mare de un metru și jumătate în înălțime se tasează și își pierde aerul din mijloc. Poți lucra în trei feluri:
- grămadă liberă, acoperită cu o folie sau cu paie, cea mai ieftină variantă;
- ladă din scânduri, cu spații între ele pentru aer;
- două sau trei compartimente alăturate: unul se umple, unul se coace, unul e gata de folosit.
Sistemul cu trei compartimente este cel mai comod pentru o grădină de familie, fiindcă nu te obligă să deschizi niciodată un morman în care se mai adaugă material proaspăt.
Cum ții mormanul în echilibru: umezeală și aer
Mormanul bun are umezeala unui burete stors. Dacă strângi o mână de material, trebuie să iasă cel mult una-două picături. Dacă se scurge apă, e prea ud; dacă se sfărâmă ca praful, e prea uscat. Aerul intră prin răsucire: o dată la două-trei săptămâni muți materialul cu furca, astfel încât ce era la margine ajunge în mijloc.
În faza activă, în interior temperatura urcă la 55–65 de grade Celsius, suficient cât să distrugă o parte din semințele de buruieni și din agenții de boală. De aceea răsucirea nu e doar un efort inutil: readuce căldura în zonele care s-au răcit.
| Ce observi | Cauza probabilă | Ce faci |
|---|---|---|
| Miros de amoniac sau de ouă clocite | prea mult material verde, lipsă de aer | adaugi frunze uscate sau paie și răsucești |
| Nimic nu se schimbă luni la rând | prea uscat sau prea mult carbon | uzi bine și amesteci resturi verzi |
| Muște mici în jurul mormanului | resturi de bucătărie lăsate la suprafață | acoperi cu un strat de material brun |
| Mormanul e rece în mijloc | volum prea mic sau prea tasat | aduni mai mult material și afânezi |
Cum știi că mormanul s-a copt?
Compostul copt este brun-închis, sfărâmicios, cu miros plăcut de pământ de pădure, și nu mai arată ce a fost la început, în afară de câteva crenguțe sau coji de ou mai rezistente. Dacă mai deosebești felii de legume, mai așteaptă. O probă simplă: pune o mână de compost într-un borcan cu semințe de salată sau de cresson, ude. Dacă răsar uniform în câteva zile, materialul e matur și nu mai face rău plantelor tinere.
Unde folosești compostul gata
Îl împrăștii într-un strat de 2–3 centimetri peste straturile de legume, primăvara înainte de semănat sau toamna după strângerea recoltei, și îl încorporezi ușor. Pentru ghivece, îl amesteci cu pământ de grădină și nisip, într-un raport de aproximativ unu la doi la unu. Spre deosebire de îngrășămintele concentrate, compostul hrănește încet și îmbunătățește structura solului; despre diferența dintre ele găsești detalii în articolul despre alegerea corectă a îngrășămintelor. Într-un sol bătătorit, compostul ajută și la aerare, o problemă tratată în materialul despre importanța aerării solului.
Dacă ții cont și de ordinea culturilor, compostul se potrivește cel mai bine la plantele care consumă mult, cum sunt dovleceii, roșiile sau varza, așa cum arată principiile din rotația culturilor în grădina de legume. Leguminoasele, precum fasolea și mazărea, au nevoie de mult mai puțin.
Întrebări frecvente
Pot composta frunze de nuc?
Da, dar în cantități mici și amestecate cu alt material, pentru că se descompun greu și conțin substanțe care încetinesc răsărirea. Mărunțite și lăsate un an, nu mai pun probleme.
Trebuie să adaug activatori sau pulberi cumpărate?
De regulă nu. Un strat de pământ de grădină sau o lopată de compost vechi aduce destui microbi, iar un raport bun între verde și brun face restul.
Iarna se oprește compostul?
Încetinește mult, dar nu dispare. Mormanul acoperit cu paie sau cu folie păstrează căldura, iar la primul dezgheț activitatea reîncepe.
