Compostul bun se obține din două feluri de materiale amestecate în proporție corectă: cele verzi, bogate în azot (resturi de legume, iarbă proaspătă tăiată), și cele brune, bogate în carbon (frunze uscate, paie, carton nevopsit). La un volum de verde se pun aproximativ doi de brun, iar grămada se ține umedă ca un burete stors. Atât de simplu este, iar mirosul apare aproape întotdeauna când una dintre aceste reguli e călcată.
Un compost acasă bine condus nu miroase mai tare decât pământul de pădure după ploaie. Mulți renunță după prima vară pentru că au aruncat totul laolaltă, fără să se gândească la aer și la apă. Mai jos găsești varianta practică, pe care o poți aplica într-un colț de curte de doi metri pătrați.
De ce miroase compostul și cum oprești mirosul?
Mirosul de ouă clocite sau de amoniac înseamnă că microorganismele din grămadă nu primesc aer sau primesc prea mult azot. În lipsa oxigenului, descompunerea o iau pe un drum fermentativ, iar rezultatul este o zeamă neagră și urât mirositoare. Soluția nu este să acoperi grămada cu o folie, ci să o aerisești și să adaugi material brun.
Cel mai des, problema apare după o tundere de gazon: iarba verde, pusă într-un strat gros, se tasează și se încinge. Amestecă-o imediat cu frunze uscate, paie sau rumeguș de lemn netratat. Dacă mirosul persistă, răstoarnă grămada cu o furcă, astfel încât ce era jos să ajungă sus.
Ce pui în compost și ce lași pe dinafară
Regula de bază: intră tot ce a crescut din pământ și nu a fost prelucrat prea mult. Excluderile țin de siguranță și de dăunători.
- Verde: coji de legume și fructe, zaț de cafea, plicuri de ceai fără plastic, iarbă tăiată, buruieni fără semințe.
- Brun: frunze uscate, paie, tulpini mărunțite, carton simplu rupt în bucăți, cojile de ouă sfărâmate.
- Nu se pun: carne, pește, oase, grăsimi, lactate, excremente de câine sau pisică, plante bolnave, buruieni cu semințe coapte.
Resturile de citrice și de ceapă se admit în cantități mici, fiindcă încetinesc viața din grămadă dacă sunt multe. Tot ce e mărunțit se descompune mai repede: o coajă de dovleac tăiată în bucăți ajunge compost în câteva săptămâni, întreagă poate rezista luni.
Cum construiești grămada pas cu pas
- Alege un loc ușor umbrit, direct pe pământ, ca viermii și microorganismele din sol să poată urca în grămadă.
- Pune la bază un strat de crenguțe mărunte, de cinci-zece centimetri, pentru drenaj și aer.
- Alternează straturi de brun și de verde, fiecare de câțiva centimetri, iar la fiecare strat de verde presară o mână de pământ sau de compost vechi, ca sămânță de microorganisme.
- Udă ușor straturile, fără să le îneci.
- Acoperă cu un strat de paie sau cu o pătură veche, ca să nu se usuce și să nu o spele ploaia.
Dimensiunea contează. O grămadă sub un metru cub se răcește repede și lucrează încet; una de un metru pe un metru pe un metru se încălzește singură, ajungând pe la mijloc la 50-60 de grade în primele zile. Căldura aceea distruge o parte din semințele de buruieni și din agenții patogeni.
Cât de umedă și cât de aerisită trebuie să fie grămada?
Testul pumnului rezolvă orice dilemă: ia o mână de material din mijloc și strânge-o. Dacă nu curge apă, dar rămâne ușor umedă, e bine. Dacă se scurge apă printre degete, adaugă material brun uscat; dacă se destramă ca praful, stropește cu stropitoarea.
Aerisirea se face prin întoarcere. În sezonul cald, o răsturnare la două-trei săptămâni ține procesul în mișcare și îl scurtează cu mult. Cine nu are timp poate înfige în grămadă câteva țevi de plastic găurite sau un par gros, mișcat periodic, ca să deschidă canale de aer.
Cât durează până e gata și cum recunoști un compost copt?
Într-o grămadă condusă bine, vara, compostul poate fi gata în două-trei luni. Fără întoarceri și cu materiale grosiere, procesul se întinde ușor la șase-douăsprezece luni. Nu e o competiție: un compost lăsat să se așeze un an este la fel de bun, doar mai puțin grăbit.
Compostul copt este brun-închis, sfărâmicios, miroase a pământ de pădure și nu mai are bucăți recognoscibile, cu excepția unor fragmente de crenguțe sau coji de ou. Dacă mai găsești cartofi sau felii de legume întregi, grămada încă lucrează și are nevoie de timp. Nu folosi niciodată compost crud în jurul răsadurilor: poate arde rădăcinile și leagă azotul din sol.
Cum îl folosești în grădină
Compostul copt se împrăștie primăvara, într-un strat de doi-trei centimetri, pe straturile de legume, și se încorporează superficial. Pentru răsaduri în ghivece, amestecă o parte de compost cu două părți de pământ de grădină. Sub pomi, un strat de câțiva centimetri împrăștiat în jurul coroanei hrănește solul fără să forțeze vegetația.
Dacă solul tău e sărăcit după câțiva ani de cultură continuă, compostul este una dintre cele mai ieftine metode de refacere; detalii despre cum îți refaci solul obosit fără chimicale găsești într-un articol separat. Iar pentru gospodăriile mici, unde fiecare metru pătrat contează, compostul se potrivește bine în logica descrisă la greșelile frecvente din agricultura pe scară mică: mai puțin cumpărat, mai mult reciclat în curte.
Întrebări frecvente
Pot composta resturi de la grătar sau cenușă?
Cenușa de lemn nevopsit se poate adăuga în cantități mici, presărată subțire, fiindcă este alcalină și ridică pH-ul. Cărbunele de grătar și cenușa de la lemn tratat nu se pun.
Atrage compostul șobolani?
Doar dacă pui în el resturi gătite, carne sau grăsimi. Un compost din materiale vegetale crude, acoperit cu un strat de paie, este rareori vizitat de rozătoare.
Merge compostul și iarna?
Se încetinește mult sub zero grade, dar nu se oprește complet într-o grămadă mare. Poți continua să adaugi resturi; la primele zile calde procesul reia singur.
