Compostul de casă este rezultatul descompunerii controlate a resturilor vegetale de către microorganisme, în prezența aerului și a apei. Pentru un compost bun ai nevoie de trei lucruri: un amestec echilibrat de materiale bogate în azot (verzi) și în carbon (brune), umezeală ca la un burete stors și aerisire periodică. Dacă respecți aceste condiții, în șase până la douăsprezece luni obții un material închis la culoare, cu miros de pădure, care hrănește solul mult mai bine decât orice sac cumpărat.
Mulți renunță după prima încercare pentru că grămada miroase sau nu se mai descompune. De fapt, aproape întotdeauna problema este una din cele trei condiții de mai sus, nu metoda în sine.
Ce înseamnă materiale verzi și materiale brune?
Materialele verzi sunt umede și proaspete, bogate în azot: resturi de legume și fructe, iarbă tăiată, zaț de cafea, frunze verzi de la curățatul grădinii, bălegar proaspăt de la animale erbivore. Materialele brune sunt uscate și bogate în carbon: frunze căzute, paie, crengi mărunțite, carton fără tipăritură, rumeguș din lemn netratat, coji de nucă.
Regula practică: pune de două-trei ori mai mult volum de brun decât de verde. Dacă adaugi numai iarbă și resturi de bucătărie, apare o pastă udă și urât mirositoare, pentru că aerul nu mai ajunge între materiale. Dacă pui numai frunze uscate, grămada rămâne rece și stă ani întregi. Alternarea pe straturi de câțiva centimetri te ajută să nu greșești.
Ce nu ai voie să pui în compost?
Unele lucruri creează probleme sau atrag animale nedorite:
- carne, pește, oase și produse lactate, care miros și atrag șobolanii;
- uleiuri și grăsimi;
- excremente de câini și pisici, care pot conține paraziți;
- plante bolnave, de exemplu frunze cu mană sau cu rugină, dacă grămada nu se încălzește suficient;
- buruieni cu semințe coapte sau cu rădăcini care se refac, precum pirul și volbura;
- cenușă în cantitate mare și resturi de lemn tratat sau vopsit.
Cenușa de lemn curat poți s-o adaugi în cantități mici, în straturi subțiri, pentru că ridică pH-ul. Cojile de citrice sunt acceptate, dar se descompun mai lent.
Cum organizezi locul și ce recipient alegi?
Cea mai simplă variantă este grămada deschisă, într-un colț al curții, pe pământ, nu pe beton, ca viermii și microorganismele din sol să intre în ea. Mai ordonate sunt ramele din paleți sau scânduri, cu trei compartimente: unul în care adaugi material proaspăt, unul în care se coace și unul cu compost gata. Un ladă închisă din plastic, cu capac, e potrivită pentru curți mici, dar are nevoie de găuri de aerisire și de mai multă atenție la umezeală.
Alege un loc semiumbrit și ferit de vânt, aproape de grădină. Vara, la soare puternic, grămada se usucă. Iarna, la umbră deplină, proceselor biologice le ia mult mai mult timp. Un volum de cel puțin un metru cub ajută grămada să se încălzească singură, iar căldura distruge o parte din agenții patogeni și din semințele de buruieni.
Cum menții compostul sănătos, fără mirosuri?
Mirosul este semnalul. Dacă simți amoniac, ai prea mult verde și trebuie să adaugi frunze uscate sau paie. Dacă simți miros de ouă clocite, grămada e prea udă și lipsită de aer: răstoarn-o cu furca și amestecă material uscat. Dacă nu se întâmplă nimic și materialul rămâne neschimbat, e prea uscat sau prea sărac în azot, așa că udă-l și adaugă iarbă proaspătă.
Verificarea umezelii se face cu mâna: ia o mână de compost și strânge-o. Dacă picură apă, e prea umed. Dacă se desface imediat în bucăți uscate, e prea uscat. Ideal rămâne la nivelul unui burete bine stors. Întoarce grămada o dată la două-trei săptămâni, mai ales în primele luni.
Cum știi că e gata și cum îl folosești?
Compostul copt este brun-închis, mărunt, cu miros plăcut de pământ de pădure, iar resturile inițiale nu se mai recunosc. Dacă mai găsești bucăți de crengi, le poți strecura printr-o sită și le pui înapoi în grămadă nouă. Temperatura revine la cea a mediului.
Îl poți folosi ca îmbunătățitor de sol, nu ca înlocuitor pentru pământ. Împrăștie 2–5 centimetri la suprafață primăvara sau toamna, amestecă ușor sau lasă-l ca mulci. Pentru răsaduri, amestecă o parte compost cu două părți pământ și o parte nisip. Pentru pomi și arbuști, un strat de câțiva centimetri în jurul trunchiului, fără să atingă scoarța, îi hrănește tot sezonul. Dacă vrei să înțelegi cum se leagă compostul de refacerea solului, citește despre îmbunătățirea solului fără îngrășăminte chimice și despre biofertilizatori.
De ce merită efortul?
O gospodărie obișnuită aruncă lunar zeci de kilograme de resturi vegetale. Transformate în compost, ele se întorc în grădină ca materie organică, care ține apa în sol și hrănește rădăcinile. Plus că reduci gunoiul menajer și cumperi mai puțin pământ pentru răsaduri și ghivece. După prima grămadă reușită, restul devine rutină.
Întrebări frecvente
Cât durează până se face compostul?
Între trei luni, dacă întorci des grămada și materialele sunt mărunțite, și un an, dacă o lași în pace. Iarna procesul încetinește mult.
Pot composta și iarna?
Da, adaugi în continuare resturi de bucătărie, iar grămada se descompune mai lent. Acoper-o cu un strat de paie sau cu un covor vechi ca să nu înghețe complet.
Atrage compostul șobolani?
Doar dacă pui carne, grăsimi sau mâncare gătită. Cu resturi vegetale crude și un strat de material brun deasupra, riscul este foarte mic.
