[ad_1]
UNIREA PRINCIPATELOR: FRESCA ATENEULUI ROMÂN
Aici esenţial este firul. Numai una lume dintre ele nu ar putea scoate din el comoara veşmintelor fără seamăn în pe care ele o poartă. Numai unite amândouă pot realiza minunăţia.
O capodoperă numai bună de pus la… inimă!
“Ar trebui să renunțăm la sintagma ”Mica Unire”. Așa cum a fost o unire mare în 1918, o unire mare a fost și în 1859, prin consecințele sale. Ea are aceeași valoare ca și cea din 1918.” (Marius Diaconescu, profesor de istorie la Universitatea din București)
„Mica Unire asta nu e mica unire. Daca vrem să fie una mică și alta mare, aș face o rocadă și aș spune că Marea Unirea e unirea de la 1859. După mine, asta e la mintea cocoșului, dar unii oameni zic o treaba, alții o preiau și pur și simplu formulele astea, adevărate, neadevărate, ajung să fie acceptate aproape de toată lumea” (Lucian Boia, istoric)
„Nu există “Mica Unire” din 1859. Sintagma este peiorativă și minimalizează succesul extraordinar al proiectului politic de construire a statului-națiune român. Dacă unirea Transilvaniei cu România din 1918 este considerată “Marea Unire”, unirea Moldovei și Țării Românești este “Prima Unire”. De ce trebuie să fie ceva “mic”, doar pentru că altceva este “mare”?” (Mihai Rusu, sociolog la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu)
Rădăcinile României europene se regăsesc în Unirea Principatelor Române, act vizionar realizat prin unitatea de voință în jurul valorilor și obiectivelor comune. Evenimentul istoric din 1859 este un exemplu autentic de unitate a voinței românilor, care a deschis calea emancipării și modernizării țării. Bucuria care îi însuflețește pe cei prinși în Hora Unirii îmi dă încredere că românii și-au păstrat spiritul unitar, prețuiesc valorile trecutului și merg împreună spre viitor.
Articolul <strong>Fresca Unirii- la Ateneul Roman</strong> apare prima dată în Bucuresti Business – Despre afaceri. Zi de zi.
[ad_2]
Source link